ŞOMAJUL: Fenomen creat arbitrar

Şomajul nu este un fenomen creat de o economie concurenţială care chipurile se auto-reglează cu ajutorul forţelor existente pe o piaţă aşa-zisă liberă. Dimpotrivă! El este un fenomen creat şi întreţinut în mod artificial în scopul formării unei armate de şomeri care vor concura în cel mai dur mod posibil între ei pentru un loc de muncă. Presiunea la care sunt supuşi şomerii face ca ei să accepte orice job, în orice condiţii şi la o retribuţie cât mai mică. Din această situaţie pot profita de obicei concernele mafiei, dar şi unele firme, prin obţinerea de profituri imense.

Volumul de muncă într-o ţară, desigur că şi în toată lumea, este infinit. Atenţie! Aici nu vorbim de locurile de muncă puse la dispoziţie de diverse firme, ci de volumul de muncă existent. Volumul de muncă este infinit deoarece creativitatea este infinită. Se poate face ceva încontinuu: se poate îmbunătăţi un produs, se poate optimiza un proces, se poate inventa ceva nou...tot timpul este ceva de făcut. Munca nu se va termina niciodată, deoarece niciodată nu va fi totul perfect astfel încât să spui că nu mai ai nimic de făcut.

Aici apare întrebarea logică: „De ce oare locurile de muncă sunt aşa de limitate, în timp ce volumul de muncă este infinit de mare?” Această situaţie este de-a dreptul absurdă. Există un singur răspuns logic la această întrebare: „Pentru că această situaţie foloseşte cuiva şi pentru a afla cui îi foloseşte urmează drumul banilor. Cine câştigă din urma acestei situaţii aceluia îi foloseşte.”

În sistemul în care trăim, munca în folosul comunităţii este practic strict interzisă. Trebuie să munceşti numai şi numai în folosul corporaţiilor al căror interese intră, în majoritatea cazurilor, în conflict cu interesele cetăţenilor. Ai voie să faci numai muncile care aduc profit corporaţiilor, iar acestea pun la dispoziţie un număr limitat de locuri de muncă în scopul obţinerii unor profituri cât mai mari prin activităţi cu cât mai puţin personal cu salarii cât mai mici.

Şi mai e ceva!

Ce înseamnă acest cuvânt: „şomer”?

În concepţia generală şomerul este o persoană care nu munceşte. Aşadar se poate spune despre mamele care îşi cresc copii că sunt şomere. Munca pe care o prestează o mamă este însă cea mai importantă şi poate este cea mai grea muncă din societate. Copiii ei vor deveni cetăţenii ce vor lucra în diverse firme şi care vor plăti impozite statului. Această muncă a mamelor este deci cea mai profitabilă muncă de pe piaţă, atât pentru stat cât şi pentru societate. Datorită faptului că această muncă nu aduce profit pe termen scurt şi ea nu este instituţionalizată nu este recunoscută ca fiind muncă şi nu este în niciun fel retribuită.

Este corect ca această muncă grea şi de o resposabilitate aşa de mare să nu fie răsplătită? Este deci corect ca mamele să fie declarate şomere?

Desigur că nu este corect aşa ceva. Astfel de exemple ar putea însă continua. Sunt mulţi oameni care muncesc efectiv pentru societate, dar deoarece nu au un contract de muncă, munca lor nu este retribuită.

Introducerea unui venit de bază necondiţionat ar rezolva aceste probleme. Chiar şi cuvântul şomer va dispărea deoarece fiecare va avea posibilitatea să muncească în folosul său personal şi al comunităţii. Milioane de oameni, care astăzi sunt numiţi şomeri şi cărora li se interzice să presteze activităţi în folosul comunităţii, vor putea fi activi. În acest mod se va descătuşa o energie socială enormă care duce la bunăstare şi libertate pentru toţi. Nu avem nevoie de locurile de muncă ale concernelor, care de fapt sunt locuri de sclavie, ci de mici întreprinzători care cunosc bine necesităţile comunităţii în care trăiesc şi pot face ceva în folosul acestora.

Pentru o societate a micilor întreprinzători !!!
M.Homerillum