ABUNDENŢA ȘI GRATUITATEA: Cel mai periculos adevăr




Abundența și gratuitatea este cel mai periculos adevăr pentru această societate oligarhică din ziua de astăzi deoarece numai prin abundență și gratuitate se poate trece la o societate nouă bazată pe adevăr științific în care să existe libertate și bunăstare pentru toți. Abundenţa în produse şi servicii duce la o societate autosustenabilă şi superevoluată, duce la o societate a bunăstării, a echităţii şi a libertăţii. Într-o societate în care predomină abundenţa în produse şi servicii orice om poate dispune după necesităţi şi dorinţă de orice marfă în mod gratuit. Mulţi dintre cei ce vor citi aceste rânduri vor gândi probabil astfel: „Hmmm !!! E prea frumos ca să fie adevărat şi realizabil!” Ei bine...este mult mai frumos decât îţi poţi imagina, iar după ce vei citi cu atenţie acest articol îţi vei da seama că abundenţa în produse şi servicii poate fi desigur realizată.

Mai întâi să-ţi spun care sunt avantajele unei societăţi bazate pe abundenţa în produse şi servicii:

. abundenţa duce la o societate autosustenabilă
. orice om va putea beneficia de mărfuri şi servicii gratuite în funcţie de necesităţi şi de doleanţe
. deficitul de marfă, care este de fapt sursa sărăcirii populaţiei şi a îmbogăţirii oligarhiei, este în mod complet desfiinţat

. se elimină sărăcia din societate
. se elimină profitul în bani(profitul în bani este un profit virtual deoarece banii nu se pot mânca şi nici nu se pot bea; în ziua de astăzi profitul în bani se face numai de o minoritate oligarhică), însă va apărea un profit pentru toată lumea şi anume toţi vor profita de mărfuri şi servicii de înaltă calitate şi gratuite. Profitorii au întotdeauna interesul să menţină deficitul de marfă deoarece numai aşa obţin profituri. În momentul în care marfa este pe piaţă în mod abundent preţul ei este zero deci nu se mai pot face profituri.
. se înlătură oligarhizarea societăţii deoarece oligahizarea se produce numai într-o societate în care există bani. Într-o societate în care există abundenţă nu mai este nevoie de bani, deci oligarhizarea societăţii dispare.

. se elimină obsolescenţa programată a produselor ceea ce va conduce la mărfuri de cea mai înaltă calitate posibilă
. se elimină banii care sunt de fapt sursa tuturor problemelor din societate deoarece ei sunt de fapt o modalitate de transfer a bogăţiilor dinspre popor înspre o minoritate oligarhică
. se elimină datoria care este de fapt un truc matematic prin care oamenii sunt forţaţi să îşi cedeze averea în folosul oligarhiei

. se elimină exproprierile
. se elimină conceptul de creştere economică cantitativă(creşterea economică cantitativă este o inepţie deoarece sursele planetei sunt limitate) cu conceptul de creştere economică calitativă(creşterea economică calitativă poate fi nelimitată deoarece inventivitatea şi creativitatea sunt infinite)
. se elimină conceptul de piaţă, concept ce duce la o societate exclusiv egocentrică deoarece se bazează pe principiul de a obţine o contravaloare cât mai mare posibilă pentru marfa respectivă. Deoarece mărfurile vor fi gratuite, ele vor fi gratuite pentru că vor fi în abundenţă, ele se vor dărui ceea ce va duce la o societate bazată pe altruism şi nu pe egoism precum cea de acum.

. se elimină munca forţată care există în ziua de astăzi şi care se bazează pe faptul că dacă nu vrei să o faci atunci eşti condamnat la sărăcie lucie
. oamenii vor face ceea ce vor dori(deci oamenii vor avea şansa să facă ceva bun pentru ei şi pentru comunitatea în care trăiesc) şi nu ceea ce le vor aduce bani(munca pe bani distruge de obicei tot ceea ce este bun în societate, (Exemplu: defişările de păduri, etc.) ceea ce va duce la posibilitate ca fiecare om să-şi poată realiza visurile sale
. se protejează natura care este de fapt fundamentul vieţii. Aceasta va duce la o creştere a calităţii vieţii oamenilor.

. se elimină conceptele false şi înşelătoare de proprietate publică şi privată. Toate bogăţiile vor fi administrate de oameni în folosul tuturor.(în rândurile de mai jos afli mai multe detalii)
. abundenţa duce la o societate funcţională
. se elimină războaiele. O societate a abundenţei nu mai are nevoie de a jefui alte ţări deci războaiele pentru jefuirea resurselor vor fi de domeniul trecutului.
. se renunţă la o creştere economică de ordin cantitativ şi se va trece la o creştere economică de ordin calitativ

. se evită suprapopularea planetei. Planeta este suprapopulată datorită sărăciei. În momentul în care dispare sărăcia populaţia planetei se poate echilibra în mod natural.

Te-ai născut şi ai trăit într-o societate a deficitului de marfă şi de aceea îţi va veni greu să te obişnuieşti cu ideea că ar putea exista o altfel de societate. Pentru a înţelege cum se poate construi şi cum funcţionează o societate bazată pe abundenţă şi pe resurse naturale va trebui mai întâi şi întâi să înţelegi cum funcţionează economia actuală. De aceea în prima parte voi explica elementele esenţiale ale actualei economii după care voi trece la explicarea modalităţii de a trece la o economie bazată pe abundenţă în produse şi servicii.

Pentru a înţelege actuala economie este nevoie să îţi explic următorii termeni: cerere, oferă, deficit de marfă, preţ, piaţă, profit.

Cererea de mărfuri şi servicii

Cererea de mărfuri şi servicii este cantitatea reală şi necesară de mărfuri şi servicii de pe piaţă. Omologul cererii este oferta.

Oferta în mărfuri şi servicii

Oferta de mărfuri şi servicii este cantitatea de mărfuri şi servicii care sunt gata de a fi oferite pe piaţă în schimbul banilor sau în schimbul altor mărfuri şi servicii.

Ce este deficitul de marfă?

Deficitul de marfă este situaţia în care cererea de pe piaţă a unui produs sau a unui serviciu este mai mare decât oferta în acest tip de produs sau serviciu. Pe scurt spus: deficitul de marfă este situaţia în care cererea este mai mare decât oferta. Opusul deficitului de marfă este abundenţa. Abundenţa este situaţia de pe piaţă în care oferta este mai mare decât cererea. În momentul în care oferta este mai mare decât cererea preţul produsului respectiv este zero.

Ce este preţul?

Majoritatea oamenilor, dar şi mulţi economişti ai sistemului, confundă preţul cu valoarea produsului respectiv. Preţul, însă, nu este valoarea produsului respectiv ci este un indicator de deficit de marfă. El, preţul, arată cât de mare este deficitul de marfă de pe piaţă. Cu cât preţul este mai mare cu atât mai mare este deficitul de marfă. În momentul când o marfă se găseşte în abundenţă, precum aerul, atunci preţul ei este zero lei şi zero bani. Aerul este gratuit deoarece el se află în abundenţă.

Îţi poţi da seama foarte uşor despre faptul că preţul nu reprezintă nicidecum valoarea unui produs. În primul rând nu există şi nici nu va exista vreodată un aparat de măsură cu ajutorul căruia să măsori valoarea unui produs. În concluzie valoarea unui produs nu poate fi măsurată.

Îţi dai seama că preţul nu este valoarea produsului respectiv şi într-un alt mod şi anume din paradoxul „apă, diamant”. Apa potabilă costă foarte puţin, uneori este chiar gratuită, în raport cu diamantul. Apa este un element vital pentru om, totuşi ea costă puţin deoarece se află în abundenţă. Diamantul, însă, nu este un element vital. Fără diamante poţi trăi. Cu toate acestea diamantul costă foarte mult în raport cu apa deoarece diamantele sunt în deficit(deficit = cererea este mai mare decât oferta).

Concluzia este cât se poate de clară: preţul este un indicator de deficit de marfă şi nicidecum valoarea produsului respectiv. Este o mare aberaţie să plăteşti un indicator al deficitului de marfă!!!

Piaţa

Piaţa este o locaţie unde se oferă produse şi servicii. Principiul de piaţă este următorul: negustorul oferă mărfurile sale pe cea mai mare contravaloare pe care o poate obţine. În concluzie, piaţa se bazează pe un principiu egoist ceea ce duce ca în societate să se practice egoismul, ceea ce duce pe mai departe la o societate egocentrică. Într-o societate bazată pe abundenţa în produse, produsele se dăruiesc deoarece ele sunt gratuite, ceea ce duce la o societate bazată pe altruism.

Profitul în bani

Profitul în bani este în fapt înşelăciune. Într-o economie naturală nu poate exista un profit cantitativ ci numai unul calitativ. Spre exemplu, într-o societate în care se face troc, un om poate schimba un măr pentru o pară. După cum observi nu există un profit cantitativ, deci acela care oferă mărul lui nu cere în schimb două pere(aşa cum se cere în această economie pentru ca unul dintre participanţii la economie să poată avea profit) ci numai una. Şi în acest caz, în cazul trocului, există un profit şi anume: fiecare dintre participanţii la economie au un profit ce constă în faptul că au obţinut produsul de care aveau nevoie. Profitul este deci de ordin calitativ şi nicidecum cantitativ.

Profitul în bani se poate face numai într-o economie în care există deficit de marfă. Deci profitorii, cei care au un profit de pe urma comerţului cu mărfuri, au interesul să menţină deficitul de marfă căci dacă marfa se află în abundenţă ea nu se mai poate vinde deoarece preţul ei este zero lei, deci nu se mai poate obţine nici profit. Cu alte cuvinte, de câte ori cumperi câte ceva tu finanţezi deficitul de marfă, deci finanţezi sărăcia căci deficitul de marfă este cauza sărăciei şi a creşterii preţurilor.

Este o mare aberaţie să finanţezi deficitul de marfă!!! Este o mare aberaţie să investeşti timpul tău, talentele tale, energia ta şi munca ta pentru a menţine deficitul de marfă!!! Gândeşte-te bine la acest lucru!

Concepte pentru trecerea la o societate bazată pe abundenţă

Mai întâi trebuie explicat faptul că abundenţa poate fi de ordin cantitativ, spre exemplu atunci când este vorba despre abundenţa în domeniul alimentelor, sau poate fi de ordin funcţional, spre exemplu atunci când este vorba despre autoturisme.

Abundenţa de ordin cantitativ, precum cea din domeniul alimentar, se poate crea prin producerea de alimente în cantitatea necesară astfel încât oferta în aceste produse să fie cel puţin egală cu cererea de pe piaţă.

Abundenţa în domeniul autoturismelor se poate crea prin reorganizarea societăţii astfel încât toţi oamenii să poată beneficia de un autoturism atunci când au nevoie. Autoturismul este un vehicul care îţi permite deplasarea de la punctul A la punctul B, eventual de la punctul B la punctul A. În consecinţă dacă ai posibilitatea de a beneficia de funcţia autoturismului, anume aceea de a fi mobil, nu mai ai nevoie să deţii neapărat un autoturism căci proprietatea privată asupra unui autoturism aduce după sine şi o serie de dezavantaje şi anume:

. îţi trebuie garaj
. trebuie să îţi cumperi piese de schimb
. trebuie să plăteşte taxe, impozite şi asigurări
. trebuie să ai grijă să nu ţi-l fure cineva
. trebuie să ai grijă să nu ţi-l distrugă cineva
. trebuie să te ocupi de el: să-l repari, să-l speli, etc.

Autoturismele pot fi împrumutate pe principiul bibliotecii: pe baza actului de identitate vei primi un autoturism. În cazul în care autoturismele se pot împrumuta în mod gratuit mulţi vor renunţa la proprietatea privată asupra autoturismului ceea ce va duce la descreşterea numărului de autoturisme, ceea ce va duce în continuare la un mediul ambiant mai curat, va duce la economisirea resurselor, va duce la descongestionarea şoselelor, va duce la o mai eficientă deplasare a oamenilor etc.

În consecinţă abundenţa duce la o societate funcţională. Oamenii nu vor mai fi interesaţi neapărat în a avea ceva în proprietate privată, ci vor fi interesaţi în a beneficia de funcţia acelui lucru.

Trecerea la o societate bazată pe abundenţă se poate face cu ajutorul următoarelor concepte:

. introducerea unui Venit de Bază Necondiţionat(VBN)
. introducerea unui sistem monetar suveran care va avea implementat conceptul de abundenţă
. trecerea la o economie bazată pe resurse

Introducerea unui VBN se va face pentru ca societatea să devină activă şi pentru ca economia să poată produce mai mult decât acum. Pentru introducerea unui VBN nu este necesară o finanţare suplimentară deoarece:

. o parte din banii necesari pentru introducerea unui VBN circulă sub formă de ajutoare sociale, ajutor de şomaj, pensii, burse.
. o parte din banii necesari pentru introducerea unui VBN vor fi obţinuţi prin desfiinţarea tuturor instituţiilor care se ocupă cu ajutoare sociale, ajutoare de şomaj, burse şi pensii.
. cetăţenii cu salarii mari au deja VBN integrat în salariile lor. Pentru aceştia nu mai trebuie bani suplimentari pentru finanţarea VBN-ului.

Prin introducerea unui VBN statul economiseşte bani.

Mai multe informaţii despre VBN afli din următoarele surse:

VENITUL DE BAZĂ: Drept fundamental al omului
http://venitul-de-baza.blogspot.com/

VENITUL DE BAZĂ: Drept fundamental al omului(Partea I)
http://youtu.be/yuAzux3hxQo

VENITUL DE BAZĂ: Drept fundamental al omului(Partea II)
http://youtu.be/BTjqxDyS6Ew

Odată cu introducerea unui VBN se va introduce şi un sistem monetar suveran în care este implementat principiul abundenţei. Acest sistem monetar există deja şi a fost proiectat de profesorul în economie Franz Hoermann de la Facultatea de Economie din Viena. În următoarele rânduri voi descrie în mod succint modalitatea de funcţionare a acestui sistem monetar.

În interiorul băncilor se vor afla servere pe care va fi instalată o bază de date la care va avea acces toţi cetăţenii. Pe computerul user-ului ea va apare sub forma unei pagini normale de internet. În această bază de date vor fi înscrise toate mărfurile şi serviciile. Baza de date are mai multe funcţionalităţi. Una din ele va calcula deficitul de marfă. În momentul în care există deficit de marfă toţi cetăţenii vor afla. Cel care va rezolva problema deficitului va primi o bonificaţie. Să luăm ca exemplu roşiile.

Să presupunem că baza de date ne arată că roşiile sunt în deficit. Deficitul de roşii presupun că este de 5%. Dacă nişte ţărani sau fermieri vor planta mai multe roşii şi acest deficit este depăşit atunci ei vor primi o bonificaţie. Să luăm un alt exemplu. În industria computerului se foloseşte aurul. Aurul este un material deficitar. Dacă un inventator găseşte un material care poate înlocui aurul din computer atunci el primeşte o bonificaţie. În acest fel se elimină încet, încet deficitul de marfă. În cazul în care mărfurile se află în abundenţă ele vor fi gratuite pentru toţi. În plus se încurajează inventivitatea şi creativitatea care vor fi folosite în folosul tuturor.

Conceptul de abundenţă a fost deja implementat cu succes în Africa de Sud, numai în interiorul anumitor comunităţi, de către Michael Tellinger.

Chiar şi în această economie care este bazată pe deficitul de marfă se mai produce din când în când abundenţă. În momentul în care se produce abundenţă în cadrul unui anumit tip de produs sistemul distruge o mare cantitate din acel produs pentru ca preţul, deci implicit profiturile, să nu cumva să scadă.

În Germania, spre exemplu, zeci de mii de autoturisme nou nouţe se trimit direct la cimitirul de maşini pentru a fi casate în vederea menţinerii preţurilor la un anumit nivel şi deci în vederea obţinerii profiturilor scontate. Rezultatul: timp pierdut, materiale pierdute, muncă în zadar. În Brazilia s-a produs de mai multe ori cafea în abundenţă. Pentru menţinerea preţurilor au fost aruncate în oceanul Atlantic mii şi mii de tone de cafea. Chiar şi România a produs de multe ori abundenţă în grâne. În concluzie, orice om raţional poate să recunoască faptul că abundenţa în produse este realizabilă.

Bogăţiile solului şi ale subsolului din România, în mod normal, ar trebui să aparţină poporului român. Tot ceea ce se construieşte în România se construieşte de către popor. Deci: materialele şi forţa de muncă ne aparţin. Este nefiresc faptul că ceea ce se produce în ţara noastră(construcţii, mijloace de producţie, produse, etc.) să aparţină numai unei minorităţi care de fapt nu a făcut nimic pentru a le obţine.

Pentru o societate a abundenţei!!!

Mihail Homerillum